Text: Iulia Cojocariu*
Cu ocazia împlinirii anul acesta a cinci ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, eveniment care a avut loc la 31 august 2013, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti organizează o expoziţie cu desenele acestuia la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, în sălile Kretzulescu, în perioada 12 iunie – 3 septembrie 2018. Tot pentru acest eveniment va fi prezentat un album cu desenele Fericitului, multe dintre ele inedite, deoarece numai o parte dintre cele executate de el au fost publicate sau expuse în timpul vieţii lui. În cadrul expoziţiei vor putea fi văzute pe lângă desenele Monseniorului şi câteva obiecte care i-au aparţinut.
În afară de desenele care s-au păstrat de la Vladimir Ghika, dintre care au fost publicate cele care formează albumul Intermèdes de Talloires(1923) şi alte câteva în volumul „Pensées pour la suite des jours” (1936), găsim în corespondenţa Monseniorului menţiuni despre desenele realizate de el sau despre cele care i se solicitau în diverse scopuri. În afară de acestea, dintr-un inventar realizat de părintele lazarist Georges Schorung descoperim că multe dintre desenele lui Vladimir Ghika nu au ajuns la noi.
Dintr-o scrisoare din anul 1923 pe care Monseniorul o redactează pentru salonul de artă de la Tuileries[1], unde urmau să-i fie expuse desenele din albumul Intermèdes de Talloires, aflăm despre abilitățile sale din domeniul artei, pe care le prezintă astfel: „desen în peniță, aqua-forte, cartoane pentru vitralii, ansambluri decorative, ornamente de carte, ornamente de biserică, stofe pictate”. Tot din inventarul pr. Schorung aflăm de existenţa unui caiet cu 20 de pagini de desene care conţinea 225 de modele de broderie românească, despre care pr. Schorung este de părere că au fost folosite la atelierul de la Cioplea pentru lucrările executate la comandă şi pentru vânzările de caritate.
Pe lângă desenele care alcătuiesc albumul din anul 1923, mai sunt cele care ar fi trebuit să ilustreze ediţia prescurtată din „La visite des pauvres”, o serie de letrine decorative, o serie de viniete, mici desene delicate. Toate acestea sunt realizate în general în tuş. Dar sunt şi câteva acuarele, puţine, care au ajuns la noi: o pagină de calendar pentru luna ianuarie, învierea lui Lazăr, fragment dintr-o ilustraţie pentru misterele rozariului, în care este reprezentat numai primul mister de bucurie, Buna-Vestire. Mai există schiţe pentru două timbre, precum şi pentru două embleme, dintre care una pentru Consiliul Naţional al Unităţii Române.
O altă tehnică în care Vladimir Ghika şi-a exersat priceperea este cea care se numeşte în prezent kirigami, derivată din origami, o tehnică în care hârtia este pliată de mai multe ori, uneori utilizându-se o schiţă făcută în prealabil, şi care apoi este tăiată cu o foarfece, cu un cuţit special sau un cutter. Deţinem de la Vladimir Ghika mai multe decupaje în hârtie realizate astfel, unele înfăţişând imagini precise, precum un păun sau un palmier. Şi câteva dintre aceste decupaje vor putea fi admirate la expoziţie. Se pare că aceste decupaje au fost realizate de Vladimir Ghika şi vândute la Paris, în scop caritabil, în timpul Primului Război Mondial în folosul răniţilor şi al prizonierilor. După informaţiile transmise de Pierre Hayet, acestea au fost cumpărate de magazine de lenjerie şi de altele.
[1]Scrisoare scrisă de Vladimir Ghika, datată 28 mai 1923.
*Actualitatea Creștină, nr. 5 / 2018