Luc Verly

L’on pourrait reprocher à l’auteur de cette chronique de privilégier, parmi les connaissances de Vladimir Ghika, les personnes les plus obscures, les moins « significatives », mais l’on trouvera toujours quelqu’un pour parler des célébrités, alors que des sans-grades, héros ou pas, croyants ou pas, qui s’en souviendrait si, parfois, quelqu’un ne les mettait en avant pour que l’on se les remémore un peu, pour rappeler qu’eux aussi ont vécu sur cette terre, qu’eux aussi ont eu des joies et des peines et la grande chance d’avoir rencontré un jour, parfois fort brièvement, Mgr Ghika.

Traian Cosma est l’une de ces étoiles filantes qui ne mérite pas d’être laissée dans l’oubli.

Transylvain gréco-catholique, il fait, cela s’entend, ses études à Blaj où il devient l’un des nombreux fils spirituels du futur martyr le Père Ioan Suciu, qui y est alors professeur de religion. L’un de ses camarades de Lycée, plus jeune que lui, se souvient : « Cu multă duioșie îmi trec prin fața ochilor, ședințele de la Societatea Mariană a elevilor, al cărei președinte era; orele de cateheză pentru „țigănușii oropsiți” din Blaj, vizitele la spital – parcă-l văd ce cald și familiar se întreținea cu bolnavii – vizite la săraci, conferințe, proecțiuni etc., toate la inițiativa Păr. Suciu (…). Da, sunt amintiri în fața cărora inima se umple de căldură și nostalgie. Eminent la studii (…) nu era mai prejos nici în viața interioară sufletească. Cuminecările zilnice de la Capela Internatului, constituiau pilda cea mai bună pentru noi.[1] »

Traian Cosma poursuit ses études à l’Université de Cluj, puis à celles de Sibiu et de Bucarest après l’occupation de la Transylvanie du Nord par les troupes hortystes. C’est alors qu’il rencontre Vladimir Ghika car, outre ses études à Polytechnique, il est aussi président de l’ASTRU, l’Association de la Jeunesse Roumaine Unie (Gréco-Catholique), dont Mgr Ghika est l’aumônier à l’église Saint-Basile-le-Grand, rue Polonă, à Bucarest. En 1943, le nom de Traian Cosma apparaît souvent dans l’agenda du prélat.

Mais la guerre est là et le jeune homme, comme toute sa génération, est mobilisé. De loin, il s’inquiète pour son père spirituel. Il lui écrit ainsi, le 14 juillet 1944 : « Nu V’am scris de foarte mult timp. Cauza a fost că nu știam unde V’ați evacuat, neputându-mi închipui că ați rămas în București cu toată teroarea aeriană la care a fost supus orașul. P.S. Sa Suciu, episcop auxiliar de Oradea în trecere prin Sibiu – unde am fost și eu pe câteva zile – mi-a spus însă că sunteți în București. Cred că ar fi foarte nimerit să Vă mutați și DVoastre din București. Nenorocirile, într’un oraș ca București, zi de zi supus atacurilor, nu sunt ușor de evitat. »

Sans doute aurait-il dû plutôt penser à lui-même car, le 11 septembre 1944, Traian Cosma est tué d’un coup par un obus dans les combats de Războieni-Cetate pour la reconquête de Turda et de la Transylvanie du Nord.

Et son camarade, dans son article nécrologique au journal Unirea, pour lequel Traian Cosma écrivait très régulièrement, termine ainsi : « Traian Cosma a înțeles că în sânul Acțiunii Catolice se lucrează fără sgomot, fără reclamă, cu perseverență, ba de multe ori chiar cu desamăgiri. Ceeace a pretins dela alții, a făcut el în primul rând. Mai presus de orice, a înțeles condiția esențială: harul divin, care lucrează prin noi, instrumente umile, dăruite lui Dumnezeu, total și desinteresat.”


[1] N. Pop, « La mormântul unui prieten – sublct. erou: Traian Cosma », Unirea, 17 februarie 1945, anul LV nr. 7, pp. 2-3.

Articol publicat într-o formă restrânsă în Actualitatea creștină, nr. 5/2021, p. 27

This function has been disabled for Vladimir Ghika.