Domnule Preşedinte,
Subsemnatul Ghica Vladimir, recurent în dosarul nr. 331/1954, cu termen de judecată la 25 Martie 1954, prin apărătorul meu avocat Guido Bondi (conform delegaţiei 131040 din 16.3.1954) depun mai jos dezvoltatele:
MOTIVE DE RECURS
Istoric:
Ghica Vladimir – preot în vârstă de 80 ani, – a fost condamnat prin sentinţa Nr. 1234 din 24 Octombrie 1953, la 3 ani de temniţă grea, pentru infracţiunea de complicitate la „crima de Înaltă trădare”, în cauză făcându-se aplicaţiunea art. 121 c. p. combinat cu art. 190 c. p. comb. cu art. 4, 6 şi 7 din Decretul 199/1950, cu acordarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 157 c. p. cu comutarea pedepsei de la 15 Noiembrie 1952.
Faptele reţinute în sarcina recurentului, astfel cum apar din rechizitorul 1463 din 28 Iulie 1953:
După ce se arată în chip generic că recurentul a întreţinut relaţii cu diplomaţii Delegaţiei Franţei şi Nunciatura Apostolică, se stabileşte în mod concret următoarele fapte în activitatea infracţională a recurentului:
A. Între anii 1951-1952, a expediat prin Delegaţia Franţei 3 scrisori fratelui său Dimitri Ghica din Elveţia, scrisori care se refereau la sănătatea şi activitatea sa preoţească, impresii despre starea lucrurilor din ţară, starea de spirit în general şi despre situaţia alimentară.
B. În toamna anului 1952, a primit o scrisoare de la Roma pentru acuzatul Menges Heronim, pe care i-a transmis-o prin Claudia Tudose.
C. A primit de la Puiu Viehmann, un manuscris cu conţinut provocator la adresa regimului de democraţie populară, care s-a găsit cu ocazia percheziţiei ce i s-a făcut.
Aceste fapte au fost socotite complicitate la criă de înaltă trădare.
Prin sentinţa pronunţată în cauză:
A. Nu se mai reţine învinuirea din găsirea manuscrisului primit de la Puiu Viechmann (de fapt o scrisoare adresată de acesta, conţinând părerile polemice în chestiuni bisericeşti ale unui necunoscut, cărei scrisoare recurentul nu i-a dat nici o urmare) capăt de acuzare de care deci nu ne vom mai ocupa.
B. Se reţine faptul expedierii celor 3 scrisori către fratele său din Elveţia, afirmându-se că prin aceste scrisori dădea informaţii asupra stărilor politice şi sociale din ţara noastră, informaţii ce urmau să fie transmise Vaticanului.
DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI MILITAR (M.A.I.)
C. Se reţine faptul în plus faţă de rechizitoriu, că a făcut propuneri lui Menges Heronim, prin Silvia Montana, ca acesta să-şi expedieze rapoartele sale informative către Vatican, prin căile de care dispunea recurentul.
D. A primit din partea Vaticanului o scrisoare pe care a predat-o lui Menges prin Claudia Tudose.
DEZVOLTAREA MOTIVELOR
Motivul I. Nulitatea prev. de art. 395 part. 2–a pct. 1 pr. pen.. Lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 190 şi 191 cod. pen.. Lipsa elementelor complicităţii prev. de art. 121 cod. pen..
Recurentul Ghica Vladimir, este în vârstă de 80 ani, preot şi în decursul vieţii a fost misionar în cele 5 continente, ocupându-se în special cu operele de caritate. De asemenea, era cunoscut a fi bun cunoscător al dreptului canonic.
În dezvoltarea prezentului motiv de recurs vom trata cele 3 învinuiri reţinute în mod separat.
A. Împrejurarea expedierii celor 3 scrisori către fratele său din Elveţia
a) Împrejurarea expedierii celor 3 scrisori, cât şi a conţinutului lor, apare numai din propriile declaraţii ale recurentului, fără nici o altă coroborare cu indicii sau probe. Astfel fiind, conţinutul acestor 3 scrisori nu poate fi depăşit peste arătările recurentului.
b) Tribunalul socoteşte că aceste scrisori (despre care recurentul arată că cuprindeau relatări asupra sănătăţii sale, impresii, etc.) cuprindeau informaţii asupra istoriilor politice şi sociale din ţara noastră, informaţii ce urmau să fie transmise Vaticanului. Nu rezultă din conţinutul acestor declaraţii că scrisorile trimise fratelui său în vârstă de 78 ani, ca ele să fi cuprins secrete etc. din cele arătate în art. 190 şi 191 c. p., ele cuprinzând numai impresiile recurentului. Nu rezultă de asemenea din nici o piesă a dosarului (necum din declaraţiile recurentului) că scrisorile urmau să fie trimise Vaticanului. Astfel fiind, lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 190 şi 191 c. p.
c) Dacă aceste impresii comunicate fratelui său ar fi fost expuse în mod tendenţios, ar fi fost discutabilă sub aspectul agitaţiei încadrarea în art. 327 al. 3 cod pen. Dar spre acest fine ar fi trebuit să existe intenţiunea în această direcţie, materialul să fi fost de această natură şi să rezulte că ar fi putut să existe un pericol pentru siguranţa Statului.
d) Din nimic nu rezultă elementele „complicităţii” la crima de înaltă trădare reţinută în cauză, raportându-se la aceste 3 scrisori. Complicitate faţă de cine?
În concluzie calea aleasă de recurent pentru transmiterea celor 3 scrisori este reprobabilă, dar conţinutul acestor 3 scrisori, scopul pentru care au fost trimise, nu cuprind nimic infracţional în general şi în orice caz, nimic în legătură cu art. 190 cod penal în special.
B. Propunerea făcută lui Menges, ca acesta să-şi expedieze rapoartele prin căile de care dispunea recurentul.
Tribunalul reţine împrejurarea că recurentul a făcut prin Silvia Montani propuneri acuzatului Menges Heronim, ca acesta să-şi facă rapoartele sale informative către Vatican, prin folosirea căilor de care dispunea el.
Ori:
a) Pentru ca această acţiune să poată fi o acţiune de ajutorare (complicitate) acţiune de înaltă trădare a lui Menges (spionajul) ar trebui să existe vreun element din care să rezulte că recurentul cunoştea activitatea de spionaj a acestuia. Acest element nu există. Ceea ce putea cunoaşte cel mult recurentul, era atitudinea acestuia în problema bisericească.
Menges spune la fila 47-53 (interogatoriu):
“Ghica îmi era sfetnic în problemele de drept bisericesc.”
Iar la cercetări, fila 93-98:
“Bunciu m-a sfătuit să plec la Bucureşti şi mai întâi să iau legătura cu preotul Ghica, ca bun cunoscător al dreptului bisericesc, care îmi va spune ce poziţie să iau faţă de conducerea legală a bisericii din Bucureşti. …
“…Ghica m-a sfătuit să mă duc la conducerea legală a bisericii din Bucureşti şi să discut această chestiune, ceea ce am şi făcut.”
În acelaşi sens declară recurentul (fila 01437)
“Eu i-am răspuns (lui Menges) că în calitatea mea de preot francez nu mă amestec în chestiile lor şi că el împreună cu ceilalţi să-şi vadă de trabă.”
Asfel fiind, lipsesc acţiunile de ajutorare pe linia activităţii de spionaj a lui Menges.
b) În cazul cel mai rău pentru recurent, socotindu-se că prin această propunere recurentul tindea la o acţiune de ajutorare a activităţii infracţionale a lui Menges, este limpede de văzut că în speţă nu a avut loc decât „o propunere neacceptată”.
Aceasta rezultă din toate actele cauzei.
Menges la cercetări, fila 146-153:
„Eu i-am dat răspuns evaziv, nespunându-i că eu întreţin legături cu Roma”.
Interogator Montani Silvia (fila 54-59)
„Preotul Ghica a spus că el are posibilitatea facilitării legăturii cu Vaticanului, dar eu ştiind că vorbeşte prea mult, am evitat această legătură”.
Interogator Florei Lucia (fila 63-65):
„Am comunicat aceasta lui Menges, dar el a respins propunerea nefiind sigur pe Ghica”.
Interogator
Interogator Asaftei Andrei (fila 66-68)
„… şi ea mi-a spus că Ghica propune un mijloc de comunicare cu Vaticanul, ceea ce am refuzat ca şi Menges, că Ghica nu prezenta încredere”.
Din unanimitatea acestor probatorii, rezultă deci că propunerea a rămas fără urmare (alte probe nu există) şi pe cât de limpede apare adevărul obiectiv, tot atât de limpede apare şi concluzia: o propunere respinsă nu poate reprezenta o acţiune cu care „s-a ajutat” acţiunea de spionaj. De asemenea apare limpede, că Ghica era refuzat, de unanimitatea acuzaţiilor prin lipsa de încredere ce-i era acordată, ceea ce demostrează de asemeni în general, absenţa unei acţiuni de ajutorare.
C. Scrisoarea primită de la Vatican, transmisă lui Menges prin Claudia Tudose.
S-a reţinut deci de către instanţă, că recurentul a primit din partea Vaticanului o scrisoare, pe care a transmis-o lui Menges prin Claudia Tudose. Sentinţa nu articulează nimic mai mult privitor la acesta, datele dosarului însă sunt mult mai complete, din care se poate trage concluzia dacă sunt prezente sau nu elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la crima de înaltă trădare.
Astfel:
1) Procesul verbal de închiderea cercetărilor (fila 2-18) afirmă:
„În vara anului 1952, a primit (Menges) a doua scrisoare prin Claudia Tudose şi prin Ghica Vladimir, scrisoare ce se referea la împuternicirea lui şi a succesorilor lui de a numi „delegaţi speciali în orice dieceză din ţară”.
2) Recurentul în declaraţia sa de la fila 01363 spune: „Astfel prin Claudia Tudose am transmis preotului Menges o circulară venită de la forurile superioare ale bisericii catolice. Această circulară era redactată în limba latină, scrisă la maşină şi in care începea cu „ordinariatus specialus”. Am transmis această circulară fără a face altceva, decât a arunca o privire pentru a cunoaşte natura documentului …… Transmiterea circularei a fost cu totul izolat şi fără urmare”.
3) Idem, în declaraţia sa de la fila 01370:
“În acest document am văzut că era vorba de „ordinariatus” , adică fie episcopatul, fie înlocuitorul episcopului, dar n-am citit-o”.
4) Acuzatul Menges, la fila 119-129:
„Aceste două scrisori mi-au fost trimise de Vatican, fiind semnate de unul din secretarii Vaticanului anume Tardini …. a doua scrisoare (prin recurentul Ghica Vladimir) îmi dă împuternicire de a numi delegaţi speciali în caz de nevoie pe orice dieceză din ţară, având aceleaşi drepturi ordinarul substitut”.
Astfel fiind:
a) Rezultă limpede că respectiva scrisoare transmisă prin recurentul Ghica Vladimir se referă la chestiuni de ordin bisericesc, ea nefiind în legătură cu acţiunea de informare pusă în sarcina recurentului Menges. Lipsesc astfel elementele de „ajutorare” (complicitate) pe linia infracţiunii din art. 190 şi 191 cod penal, acţiune care n-a fost ajutată de recurent.
b) În nici un caz nu este prezent elementul intenţional, din nimic nerezultând că recurentul cunoştea activitatea de spionaj reţinută în sarcina acuzatului Menges, iar în ce priveşte scrisoarea s-a amintit că a citit-o fugitiv şi şi-a format convingerea că nu conţine elemente în afară de o chestiune de organizare bisericească.
Motivul II. Nulitatea prev. de art. 395 part. II pct. 10 proc. pen. Apreciere asupra pedepsei.
Rugăm o apreciere a pedepsei în funcţiune de următoarele date:
a) Recurentul prin originea sa socială, putea ocupa situaţii de satisfacţii materiale în societatea burgheză; a ales calea preoţiei (misionariat şi opere de caritate), viaţă care cel puţin în parte a însemnat renunţare la o sumă de beneficii care la epoca respectivă nu i-ar fi fost greu să le aibă.
b) Îndemnat de ar fi fost de intenţiune infracţională, este sigur că prin legăturile sale ar fi putut avea o activitate bogată pe acest drum.
c) Vârsta sa, aproape de 81 ani.
Pt. Ghica Vladimir
Avocat
Guido Bondi