Ștefan Nicolae – Monseniorul Ghika apostol și martir
Editura Crater a tipărit o plachetă: dedicată Monseniorului Ghika, cuprinzînd o bine alcătuită prezentare a vieţii şi personalităţii prinţului, făcută de Ştefan Nicolae, cîteva pagini de “cugetări”, o scurtă antologie de texte despre Vladimir Ghika şi o postfaţă intitulată: Monseniorul (legendă la o imagine).
Am fi salutat cu mai mult entuziasm această apariţie editorială dacă postfaţa domnului Ion Papuc nu ne-ar fi pus în faţa unei nedumeriri şi a unei tristeţi. Nedumerire, fiindcă nu înţelegem cum numele lui Vladimir Ghika poate fi folosit pentru a fi grosolan atacat Nicolae Steinhardt; tristeţe, fiindcă trebuie să constatăm că domnul Papuc a citit cu superficialitate Jurnalul fericirii, căci altminteri ar fi observat că nu Nicu Steinhardt cedase fricii, ci Noica (a se vedea şi cartea acestuia Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru). Ceea ce domnia-sa propune cititorului, cu ambiţie partizană, este un fel de competiţie: cine e mai mare, adică? Vladimir Ghika sau Nicolae Steinhardt “citit şi răscitit”?
Orice competiţie în credinţă şi, în genere, în spirit, este din capul locului absurdă. Spiritualitatea nu se judecă după criteriile Jocurilor Olimpice, iar o personalitate, chiar sfînt de-ar fi, nu se impune prin demolarea tuturor vecinătăţilor sale spirituale sau a celor incomode dintr-un motiv sau altul. A-l numi pe Steinhardt “călugăraş” şi a-i ironiza frica mărturisită cu impresionantă sinceritate, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, ni se pare un gest intelectual regretabil şi care răneşte memoria Monseniorului Ghika.
Curier