Dupa 80 de ani, Monseniorul Ghika este aplaudat, la Villejuif 17 Mai 2009

Iata ce scrie parintele Petru Gherman in antologia Convertiti din secolul XX, Din palat la altar şi la puşcărie, despre trecerea Monseniorului prin Villejuif :
La Villejuif, odinioară sol ostil, pământ al tristeţii apăsătoare, al mizeriei şi al dezordinii, călugărul Ghika s-a luptat cu răul, pas cu pas, pentru a implanta acolo crucea şi a-l semăna cu iubirea divină. Pe amplasamentul acelei barăci de cale ferată, unde apostolul dezmoşteniţilor instalase tronul Regelui Universului, se înalţă astăzi una din noile biserici de la periferia Parisului, parohie numeroasă şi prosperă, a cărei înflorire proclamă că persecuţiile şi sângele martirilor sunt o promisiune veşnică de Înviere şi de viaţă pentru Biserică.
Biserica Sfanta Tereza a Pruncului Isus si a Sfintei Fete, din Villejuif implineste anul acesta 75 de ani de la infiinatre si a ales ca zi de aniversare 17 mai, ca un omagiu adus celui care, acum peste 80 de ani, semana aici, cu dragostea sa de preot, Cuvantul Evangheliei.
Cu aceasta ocazie un grup de treizeci de romani, insotiti de parintele Ioan Ciobanu, parohul bisericii Sacré Cœur din Bucuresti, au venit la Villejuif, pentru a participa la sarbatoare.
Jubileul de 75 de ani este pus sub semnul Iubirii si al curcubeului.
Iubirea asa cum ne-o invata Domnul nostru Isus Hristos, si cu care Sfanta Tereza a Pruncului Isus se identifica: Dans le coeur de l’Eglise, ma mère, je serai l’Amour (În inima Bisericii, mama mea, voi fi Iubire).
Curcubeul simbolizeaza, alianta pe care Dumnezeu o face cu oamenii. Pe de alta parte, prin multitudinea de culori, reprezinta atat de bine aceasta comunitate din Villejuif, formata din oameni de rase, nationalitati, culturi si obiceiuri diferite, dar care astazi traiesc si se roaga impreuna.
Impodobita cu flori, unele culese chiar in gradina parohiei, biserica, proaspat renovata si care mai pastreaza înca mirosul de vopsea, îsi asteapta oaspetii.
Printre invitati, cei trei nepoti ai fratelui Monseniorului: Geneviève d’Hoop si sotul, Daniel de Briey, Thiery de Briey cu sotia si fiul lor Paul, Anca Filoteanu, producatoare de filme documentare, jurnalistul Jean Yves Conrad un grup care reprezinta associatia Virgo Fidelis, infiintata din initiativa Monseniorului Ghika, un grup de belgieni.
In biserica arhiplina, intr-o atmosfera de sarbatoare si bucurie, Sfanta Liturghie este celebrata de Mgr Michel Santier, Episcop de Créteil, impreuna cu Parintele Boniface Sebogo, parohul bisericii, Parintele Ioan Ciobanu, Parintele Francis Volle, indrumatorul spiritual al associatiei Virgo Fidelis, Parintele Michel Ragier, fostul paroh, Parintele Joel Ouédraogo din Burkina Faso si un preot din ordinul Les Pères Blancs.
Intre cantecele solemne in latina si franceza, cele exuberante si aproape dansate de comunitatea africana si antileza sau sobrietatea celor romanesti, fiecare dintre cei prezenti se regaseste. Intentiile de rugaciune sunt spuse in romaneste, ivoriana, spaniola, indiana si franceza iar ofrandele sunt prezentate pe ritmuri creole: Bon Dié mi pain là, Bon Dié mi vin là.
Copii vor canta si mima Le Seigneur est mon berger, je ne manquerai de rien (Domnul e Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic). La ultima strofa toata adunarea este in picioare acompaniandu-i prin voce si gesturi.
Rugaciunea Tatal nostru este recitata in romaneste si apoi cantata ca in Burkina Faso.
In predica sa Mgr Michel Santier evoca figura Monseniorului V. Ghika, primul preot trimis pe aceste meleaguri, unde este primit cu pietre de o populatie ostila cuvantului Domnului.
Vedem astazi in aceasta biserica, rodul iubirii, sacrificiilor, rugaciunilor, muncii martirului roman.
Din filmul Ancai Filoteanu, Marturii, este proiectata pe ecran partea consacrata Monseniorului Ghika la Villejuif.
Moment emotionant : in timp ce pelerinii romani intoneaza Inima mea tresalta, tresalta de bucurie in Dumnezeu Mantuitorul meu, este dezvelita, in aplauzele asistentei, statuia Monseniorului Ghika, si care, apoi, este binecuvantata de Mgr-ul Michel Santier. Statuia este opera artistei românce Luana Alexe din Bruxelles.
Cata delicatete in gestul Mgr-lui M Santier, cand coboara din altar si se indreapta spre banca in care sa afla Luana Alexe sa o felicite.
Un alt moment incarcat de emotie si de aplauze : Parintele Ciobanu inmaneaza cadoul pe care comunitatea romana il face comunitatii din Villejuif si anume : documentul prin care Preasfantul Parinte Papa Benedict al XVI-lea trimite binecuvantarea sa apostolica Parintelui Boniface Sebogo si tuturor enoriasilor, cu ocazia acestui jubileu.
Dupa binecuvantarea finala si traditionalul cantec romanesc Multi ani traiasca, cei prezenti se indreapta spre gradina unde sub cei doi ciresi in parg, si printre cateva picaturi de ploaie, dar cu soarele in suflet, servesc un aperitiv si iau masa impreuna.
Imi amintesc : 1 octombrie 2007, hramul bisericii, numai un an si jumatate, de cand impreuna cu parintele Ioan Ciobanu si Mihaela Vasiliu, am trecut, cu emotie, prima data pragul acestei biserici.
Multumesc Tatalui Ceresc pentru toate aceste daruri.

Maria Sander