de Anca Berlogea
Este cred ultima ruda apropiata a Monseniorului, nepoata lui de frate, nepoata directa a lui Dimitrie Ghika, nepoata care l-a cunoscut personal cand era mica. Atunci cand am intalnit-o povetea cu emotie de unchiul ei, Vladimir Ghika pe care si-l amintea celebrand sfanta Liturghie la vila de vacanta a familiei Elisabetei Ghika, la Sinaia. S-a bucurat apoi descoperind la expozitia de la Villejuif o fotografie cu Monseniorul, tinand in brate un bebelus – dandu-si seama ca ea era aceea, iar fotografia fusese facuta in Congo-ul belgian, acolo unde tatal ei, Pierre de Briey era in post, ca guvernator.
Mi-e prea greu sa spun multe cuvinte acum despre ea – doar ca era o mare doamna si avea un mare suflet. N-a fost greu sa ma simt repede “adoptata” in familie, datorita bunatatii si generozitatii cu care ea a intampinat mereu pe cei care ii bateau la usa – fie din Romania, tara de care era legata prin familie, fie din Africa, lume de care era legata sufleteste si unde si-a petrecut primii ani ai copilariei. Cand am cunoscut-o, nimic nu m-a lasat sa banuiesc cat era de bolnava. Niciodata nu a vrut ca cei din jurul ei sa simta cat de mult avea de indurat datorita unui cancer cu care s-a luptat ani de zile. Usa ei si a sotului ei, Michel d’Hoop, era mereu deschisa. Primea oaspeti si organiza mese chiar in perioade in care facea tratament de chimio-terapie. Era gata sa calatoreasca si sa mearga oriunde simtea ca este nevoie de ea sau unde poate aduce o cat de mica marturie despre unchiul ei, Vladimir Ghika.

Nu sunt cuvinte sa-i spunem multumesc. Plecarea ei ne doare, dar nu putem decat sa fim convinsi ca acum ne e si mai aproape, alaturi fiind de Monsenior si de sfanta ei patroana, Genevieve.
Un link cu interviul ei, dat dupa gasirea scrisorilor:
http://www.ghika.eu/ghika_ro.html