de Anca Berlogea

Este cred ultima ruda apropiata a Monseniorului, nepoata lui de frate, nepoata directa a lui Dimitrie Ghika, nepoata care l-a cunoscut personal cand era mica. Atunci cand am intalnit-o povetea cu emotie de unchiul ei, Vladimir Ghika pe care si-l amintea celebrand sfanta Liturghie la vila de vacanta a familiei Elisabetei Ghika, la Sinaia. S-a bucurat apoi descoperind la expozitia de la Villejuif o fotografie cu Monseniorul, tinand in brate un bebelus – dandu-si seama ca ea era aceea, iar fotografia fusese facuta in Congo-ul belgian, acolo unde tatal ei, Pierre de Briey era in post, ca guvernator.

Mi-e prea greu sa spun multe cuvinte acum despre ea – doar ca era o mare doamna si avea un mare suflet. N-a fost greu sa ma simt repede “adoptata” in familie, datorita bunatatii si generozitatii cu care ea a intampinat mereu pe cei care ii bateau la usa – fie din Romania, tara de care era legata prin familie, fie din Africa, lume de care era legata sufleteste si unde si-a petrecut primii ani ai copilariei. Cand am cunoscut-o, nimic nu m-a lasat sa banuiesc cat era de bolnava. Niciodata nu a vrut ca cei din jurul ei sa simta cat de mult avea de indurat datorita unui cancer cu care s-a luptat ani de zile. Usa ei si a sotului ei, Michel d’Hoop, era mereu deschisa. Primea oaspeti si organiza mese chiar in perioade in care facea tratament de chimio-terapie. Era gata sa calatoreasca si sa mearga oriunde simtea ca este nevoie de ea sau unde poate aduce o cat de mica marturie despre unchiul ei, Vladimir Ghika.
Scrisorile trimise de Monseniorul Ghika în perioada 1948-1952 si adresate fratelui sau, Dimitire, exilat in Elvetia, le-am gasit impreuna cu Genevieve la ea in casa, printre hartiile si documentele (cativa saci) ramase de la mama ei. Mai ales din cauza bolii, Genevieve nu s-a simtit niciodata in stare sa ordoneze acea imensa arhiva, pe care a mostenit-o in totala dezordine. Dar a avut curajul sa ma lase sa caut prin saci, nesperand vreodata ca voi gasi acea pretioasa corespondenta. Mi-aduc aminte cum stateam amandoua la masa, in sufrageria ei, rascolind si citind fiecare colt de hartie. La un moment dat, intr-o caseta, am gasit un plic. Pe el era notat cu grija: scrisori Vladimir, 1948-1950. Calm, Genevieve a spus: Nu spera sa gasesti in plic ceea ce scrie pe el. Am ezitat o clipa sa-l deschid… Am terminat de asezat in ordine cateva documente semnate de Dimitrie, apoi am indraznit sa deschid plicul. Inauntru, era ceea ce scria pe el. Iar curand, am gasit si un al doilea lot, cu ultimele scrisori ale Monseniorului. Imposibilul s-a intamplat, ca un miracol… Si, din clipa aceea, a inceput o minunata aventura, a publicarii scrisorilor, a finalizarii unui film documentar, a montarii unui spectacol… La realizarea intregului proiect, Genevieve mi-a fost, mie si echipei mele, mereu alaturi. A venit la Paris, la Bucuresti, a organizat realmente, impreuna cu Michel d’Hoop, prezentarea spectacolului Femeia adultera la Bruxelles, la biserica Saint Lambert – acolo unde sambata, 8 ianuarie, se va celebra Liturghia funeraliilor ei. Ne-a primit, pe mine si pe actori, in casa ei, invitandu-ne la o masa cu sarmale.
Nu sunt cuvinte sa-i spunem multumesc. Plecarea ei ne doare, dar nu putem decat sa fim convinsi ca acum ne e si mai aproape, alaturi fiind de Monsenior si de sfanta ei patroana, Genevieve.
Un link cu interviul ei, dat dupa gasirea scrisorilor:

http://www.ghika.eu/ghika_ro.html

This function has been disabled for Vladimir Ghika.