“Cea mai potrivită cale de a-i sărbători pe sfinţi: aceea de-a le semăna. De ce n-am încerca să trăim ca ei, fie şi numai o zi, de ziua lor, în acea zi consacrată şi binecuvântată de Biserică, în care sunt „de gardă” pentru a ne ajuta?” Gânduri pentru zilele ce vin

Sfinți sau fericiți, “gărzile” noastre sunt mereu alături de frații lor. Biserica din gloria cerească nu uită de Biserica luptătoare din care făceau parte până nu de mult; iar împreună mijlocesc pentru Biserica suferinda din purgator. Realitatea Comuniunii Sfinților a făcut parte în mod constant din învățătura Monseniorului. De altfel, pe această credință se bazează și efortul Bisericii noastre locale de a obține recunoașterea martiriului lui Vladimir Ghika și, implicit, declarerea lui ca fericit.

Nu cu mult timp în urmă, un confrate preot îmi spunea, mai în glumă, mai în serios: “V-a luat-o înainte Ioan Paul al II-lea!”. Și este adevărat! Procesul de beatificare al acestuia a început în 2005 și se încheie în 2011. Noi am început procesul în 2002 și încă nu s-a încheiat. Eu am răspuns confratelui că nici nu ne propusesem să facem concurență, dar în inima mea am început să analizez condițiile care au condus la împlinirea dorinței profunde a generației Ioan Paul al II-lea: “Santo subito! Sfânt imediat!” Cel mai important este desigur faima de sfințenie de care se bucura și se bucură fostul papă, certificată nu doar de pancarta purtată de unii credincioși la înmormântare dar și de cererea oficială a cardinalilor și de nenumăratele scrisori și mesaje trimise postulaturii cauzei de beatificare și canonizare. Aceste cereri și scrisori au fost contrafirmate de însuși Dumnezeu prin mulțimea semnelor cu iz de minune pe care le-a mijlocit Slujitorul lui Dumnezeu. Dintre aceste semne a fost ales unul, acela al vindecării sr. Marie Simon Pierre Normand, care a fost declarat inexplicabil de către medici și miraculos de către teologi. Acestea sunt elemente recerute în toate cauzele de beatificare, demonstrarea lor constantă fiind cea care dă Bisericii motivul ca să recunoască puterea de mijlocire a unui Slujitor al lui Dumnezeu trecut deja din această viață.

Faima martiriului lui Vladimir Ghika este fără îndoială prezentă în Biserica noastră locală, chiar dacă sunt puțini cei care simt nevoia să declare acest lucru deschis și insistent. Cât privește semnele, eventualele minuni, pe motivul că nu este nevoie de un miracol pentru beatificarea unui martir, amânăm încă rugăciunile de cerere a mijlocirii martiriului nostru; cel puțin aceasta este impresia dată de lipsa unei abundente corespondențe care să ajungă pe adresa postulaturii (la Catedrală Sfântul Iosif din Bucureşti). Sunt însă multe evenimentele pe care le organizează cei care simt aproape prezența edificatoare a Monseniorului. Zilele de 16 și 17 mai, cele care amintesc moartea martirului nostru vor găzdui mai multe întâlniri despre care veți afla prin parohiile noastre. De asemenea, comunitatea greco-catolică din Bruxelles va dedica o zi memoriei lui Vladimir Ghika și a episcopilor martiri pe data de 5 iunie. Acestea sunt momente de întâlnire cu personalitatea unuia cu faimă de martir, de sfânt. Pot fi pași mici, dar ne ajuta să trăim ca el o iubire de Dumnezeu în comuniunea Bisericii până la dăruirea totală de sine. Suntem siguri că cel despre care noi credem deja că este în prezența lui Dumnezeu ne va mijloci toate harurile de care avem nevoie să tindem și noi la sfințenie, așa se numește iubirea de Dumnezeu în Biserică!

Postulatura Cauzei de beatificare a Mons. Vladimir Ghika
Str. G-ral Berthelot, 19; 010164 București
postulatura@vladimirghika.ro

This function has been disabled for Vladimir Ghika.