Dialog cu prof. Andrei Brezianu

Ati dezvoltat un important angajament de ministru al politicilor comunitare chiar in timpul perioadei de aderare a Romaniei la Comunitatea Europeana. Ati sustinut aderarea Romaniei si pentru sentimentele de prietenie in relatia cu Romania ati primit chiar si o decoratie.

Care este analiza dumneavoastra apropos de oportunitatile si posibilitatile Romaniei de a se afirma in actualul context european?

Eu cred ca operatiunea extinderii in general si aderarea Romaniei, in particular este in realitate un succes, cunosc dificultatile care au fost, mai ales in perioada imediat urmatoare aderarii si cunosc si cum aceasta criza a lovit un pic toate tarile, dar semnelele positive care au rezultat de la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana sunt puternice si persista: rezultate de stabilitate economica, rezultate de stabilitate politica, rezultate a unei crescute colaborari economice, deci de bunastare si de creare de locuri de munca; rezultatele unui tratament mai bun al fenomenului emigratiei.

Si noi am avut momente dificile la inceput dar cele doua popoare: al nostru si al vostru care au o mare cultura in comun si dificultatile se pare ca au fost depasite iar acum pare a fi un climat nou, diferit, pozitiv fie pentru romanii din Italia ca si pentru italienii din Romania.

Asadar eu cred ca putem face un bilant pozitiv al trecutului si trebuie sa gandim la o crescuta colaborare in viitor.

Sunteti cunoscut ca o personalitate a lumii politice intelectuale, foarte apropiat Papei Ioan Paul al II-lea, un fin observator, analist al politicii europene. Cum considerati rolul ecumenismului in Uniunea Europeana si care sunt perspectivele acestuia?

Rolul ecumenismului este fundamental, spunea Papa Ioan Paul al II-lea ca Europa trebuie sa respire cu doi plamani, iar acesti plamani sunt cel din est si cel din vest; cel al Bisericii Latine si cel al Bisericii Grecesti, iar aici cred ca Romania are un rol important.

Romania este o tara stranie din anumite aspecte, anormala; este o tara latina, deci apartine occidentului, dar e o tara ortodoxa, deci apartine orientului, iata tocmai acest lucru permite Romaniei sa dezvolte o functie fundamentala, astfel incat orientul si occidentul sa se inteleaga mai bine, iar patriarhatul din Romania a avut, in diferite momente in dialogul ecumenic, un rol fundamental. Vreau sa amintesc aici vizita lui Ioan Paul al II-lea in Romania, nu a fost posibila in Rusia, dar a fost posibila in Romania.

Cred ca acest rol, Romania, va continua sa-l joace in viitor in fata tendintei de secularizare care cuprinde tarile noastre, raspunsul este unitatea bisericilor. Cum putem da marturie credintei crestine daca nu reusim sa fim uniti intre noi.

In mod particular: catolicii si ortodocsii, pentru care diferentele teologice sunt minime, ceea ce ramane este insa inghetul multelor secole de neintelegeri, de lupte, de tradari reciproce pentru care Ioan Paul al II-lea, la vremea sa, a cerut iertare din partea bisericii catolice si toti crestinii ar trebui sa ceara iertare, fiecare din partea propriei biserici.

Ati participat la simpozionul dedicat a doua personalitati romane, importante in orizontul cultural, religios european: Vladimir si Dumitru Ghika. Ce v-a marcat in mod particular la cei doi?



In primul rand, ceea ce va ziceam inainte, sunt europeni, profund romani si profund europeni, pe de o parte pentru caracteristicile personale; vorbeau curent diferite limbi europene: in particular franceza, au trait un timp in Franta, erau in mediul cultural al Frantei din acele timpuri, in cercul lui Maritain la Meudon.

Atat europeni cat si romani, fara sa tradeze identitatea romaneasca si ma gandesc la Monseniorul Ghika, convertit la catolicism, dar ambasador al spiritualitatii ortodoxe in interiorul catolicismului; a facut cunoscuta o bogatie, care, inainte, in Occident era practic necunoscuta, este martor al libertatii si al adevarului omenesc; sub dictatura comunista, marturisitor pana la moarte.

O legatura cu Romania care v-a impresionat si daca aveti un mesaj pentru romani, dincolo de confesiunea lor.

Imi amintesc cu emotie de a fi lucrat impreuna cu Monseniorul Todea in timpul sinodului Episcopilor din Europa. Un om extraordinar capabil de o puternica marturie.

Eu ii spuneam, imi permiteam uneori sa fac cate o gluma fata de biserica ortodoxa, care in anii comunismului s-a aliniat, s-o recunoastem, iar el nu-mi permitea, zicea: Dumneavoastra nu puteti intelege prin ce infern au trebuit sa treaca si cat au suferit; nimeni nu are dreptul sa le puna crucea in spate – semn de caritate crestina; si de adevar.

Un mesaj pentru italienii care traiesc in Romania?

Nu uitati niciodata ca sunteti intr-o tara de mare cultura si nu se poate sta intr-o tara fara a iubi inima unui popor; trebuie sa invatati sa mancati romaneste, sa beti vinul romanesc si sa cititi cartile romanilor, astfel se intra in inima unui popor; si deci pentru multi dintre voi este o aventura economica, ce merge bine pentru ca multi investitori italieni au venit in Romania urmarindu-si binele propriu si pe cel al romanilor; dar nu poate ramane doar un fapt economic, trebuie sa fie un fapt cultural caci si in economie exista o masura a dreptatii care trebuie mereu observata si respectata.

Pentru ca intreprinderile sunt comunitati umane, nu sunt doar societati de capital si daca nu se creaza o fraternitate intre oameni nici investitiile econimice nu merg bine. Ciprian Dumea (TVR)

This function has been disabled for Vladimir Ghika.