Spuneam ca la Auberive un element al evenimentului a fost constituit de expozitia de fotografii. Trebuie sa recunosc ca am descoperit ca nu este usor sa faci o astfel de expozitie. Pe langa alegearea suportului si a fotografiilor se trateaza si de asezarea si fixarea acestora… toate aceste operatii inseamna timp nu indiferent de lung.
Asadar, am ajuns la fosta manastire in patru, cu o zi mai devreme, ca sa punem la punct aceasta mica expozitie. Nu aveam decat sase grilaje pe care sa punem tot atatea cartoane negre pe care vom fi fixat fotografiile. Aveam la dispozitie trei ore in prima zi si ceva mai mult a doua zi, pana la sosirea publicului. Am avut o plansa cu Monseniorul la Auberive, iar restul, faceau un periplu prin viata si familia, calatoriile si intalnirile, suferintele si moartea lui Vladimir Ghika.

Realizarea primei planse a provocat deja o satisfactie pe care am voit sa o impartasim cu gazdele. De altfel, ospitalitatea comunitatii din Auberive s-a manifestat si in ajutorul dat atunci cand aveam nevoie de acel feedback imediat pentru munca noastra, ca sa fim siguri ca suntem pe calea cea buna. Revin cu un amanunt important: din pacate, nu am stiut cine va veni la intalnirea aceasta, stiam doar ca evenimentul a fost facut cunoascut prin afise si anunturi in ziare locale (despre care voi dedica o cumunicare ulteriora)… De aceea aveam nevoie de ochiul localnicului inca de la pregatire.
Entuziasmul “fiicelor intelepciunii” cum se numesc surorile care ne-au oferit gazduire a fost cu siguranta semnul ca mesajul nostru ar putea ajunge la locuitorii micii comunitati din Auberive. Surprinzator a fost faptul ca fragmentele de scrisori expuse au starnit curiozitatea acestora ca si a celorlalti oaspeti, poate chiar mai mult decat fotografiile. Interesul pentru scrisorile Monseniorului s-a putut vedea si in faptul ca albumul cu scrisorile catre fratele Demetre din exil a fost rasfoit de majoritatea persoanelor venite la eveniment si multe dintre ele l-au luat acasa ca sa il studieze pe indelete.
In final, am reusit sa creem cu mica noastra expozitie un cadru mai intim de dialog, intimitate cu Monseniorul si intre persoanele din public. Si, mai mult decat atat, a doua zi, am putut aseza plansele si la intrarea in biserica din Auberive, astfel ca cei care nu reusisera sa ajunga la “Abbaye” puteau acum sa intre in contact cu Monseniorul si prin intermediul fotografiilor.
Pentru mine a fost o experienta interesanta, mai ales ca va trebui sa ma ocup de expozitia de la Roma. In seara de 16 octombrie as vrea ca oaspetii la evenimentul organizat de Ambasada Romaniei in Italia, de Comunitatea Sant Egidio si de Accademia di Romania, in sediul acesteia din urma, sa aiba posibilitatea de a cunoaste mai multe despre Slujitorul lui Dumnezeu Vladimir Ghika, si prin planse expuse in porticul interior al Academiei.