Una din nenumaratele calitati ale Monseniorului V. Ghika era marea lui libertate.
Slabit, bolnav, înaintat în vârsta în momentul arestarii pe 18 nov 1952, Monseniorul nu se simtea lipsit de libertate nici macar în celula cumplitei închisorii de la Jilava. Conform marturiei parintelui Matei Boila: Pentru el, zidurile închisorii nu existau. El nu avea de ce sa-si puna întrebarea când va fi eliberat, el era liber.
Cunoscând bine conditiile inumane, nenumaratele torturi, incertitudinea, umilintele, lipsa de hrana, etc la care erau supusi mai ales cei arestati din motive politice si pentru credinta, ne putem întreba cum a ajuns Monseniorul la un asemenea grad de libertate ? De unde atâta forta interioara atunci când totul îti este potrivnic ?
E fructul unui vieti daruite în întregime lui Dumnezeu, a unui exercitiu practicat cu dragoste si tenacitate, sustinut prin rugaciune si abandon în mâinile Providentei. Este iubire pura, dezinteresata, atât fata de Dumnezeu cât si fata de semeni… O cautare continua a prezentei divine chiar în lucrurile cele mai marunte… Încercarea de a face în toate împrejurarile voia Tatalui ceresc… «Reteta» acestei libertati o putem descifra atât în marturiile unor persoane care l-au cunoscut pe Monseniorul cât si în unele din gândurile, cugetarile sale publicate în volumul Pensées pour la suite des jours:
Nu putem sa vrem sa-i dam Domnului totul decât dupa ce am învatat sa nu-i refuzam nimic.
Dumnezeul nostru este un «Dumnezeu ascuns». / Dar si în alt sens, un Dumnezeu «ascuns peste tot»
si pe care trebuie sa-l gasim pretutindeni .
Cine nu stie sa-l caute pe Domnul peste tot, risca sa nu-l recunoasca nicaieri.
Dumnezeu este singurul lucru pe care nu ni-l poate lua (fura) nimeni.
Iar libertatea suprema si imitarea lui Isus se discern si din atitudinea noastra fata de dusmanii sau asupritorii nostri: «A sti cum trebuie sa ne iubim dusmanii, înseamna sa începem sa întelegem ceea ce este Dumnezeu».
Putem ilustra modernitatea si actualitatea Monseniorului în acest an dedicat de Sf. Parinte Benedict al XVI-lea credintei si prin cugetarea:
Nu-l iubim pe Dumnezeu cum trebuie daca nu stim, iubindu-l, cum sa-i facem si pe ceilalti sa-l iubeasca.
Sr. Antoneta Vlaicu