Mons. Vladimir I. Ghika
pronotar apostolic
Aflând printr-o întâmplare fericită, că la Bozieni, jud. Roman, a sosit nu de mult Mons. Vl. I. Ghika, am ţinut cu orice preţ să mă întâlnesc cu dânsul. Era la începutul lunii august. Am plecat îndată la Bozieni, la moşia sa, unde am fost primit foarte bine şi în chip foarte amical atât de domnul ministru Dimitrie I. Ghika cât şi de doamna, soţia domnului ministru şi în chip deosebit de Mons. Vladimir Ghika. Timp de 3 zile am putut sta de vorbă despre cele mai diferite lucruri, iar apoi Mons. Ghika s-a hotărât să vină la Iaşi spre a face o vizită Ex. S. Mons. Mihai Robu şi a merge şi în Basarabia, unde nu fusese încă după unirea Basarabiei la patria mumă.
Articolul publicat în “Farul nou” No. 16 şi 17 mi-au reînprospătat unele amintiri din trecut. Ca seminarist îl admiram pe acest fiu de principe, stând în genunchi pe lespedea de marmoră din catedrala de Iaşi; era cam prin anul 1904. Nu de mult trecuse la catolicism, studia teologia ca să devină preot; dar respectul faţă de mama l-a făcut să amâie aceată hotărâre. Mons. Ghika a adus în România Maicile de Caritate din Bucureşti, voind să muncească în cartierele mărginaşe ale acestui oraş pentru ajutorarea săracilor. Providenţa l-a voit însă în altă parte. Unele împrejurări externe au dat prilej la aceasta, dar trebuie să le socotim tot spre binele scumpei noastre ţări. Stabilindu-se la Paris, sau stând un timp oarecare cu fratele său la Roma, a putut câştiga tot mai multe simpatii pentru ţara noastră. Ceea ce l-a făcut renumit, a fost munca depusă în unul din cele mai părăsite cartiere ale Parisului “Villejuif”. Ziarul “Farul nou” publică un articol tradus din “Orientations” asupra activităţii sale în această parte a oraşului Paris. Ar fi foarte instructiv pentru toţi, de am putea da în întregime acest articol spre edificarea cetitorilor noştri. Nădăjduim că nu după multă vreme vom putea căpăta de la însuşi Mons. Ghika o schiţă a vieţii sale, ca îndrumare şi încurajare puternică de a îmbrăţişa credinţa catolică. Se vor fi întrebând unii, pentruce dânsul nu a rămas în ţară, ca să muncească spre binele ei sufletesc. Le răspund că acum vom şti cu toţii să-i preţuim mai mult activitatea, după ce în străinătate ne-a făcut atâta cinste. În acest loc publicăm câteva fotografii ale acestui mare prelat papal, pe care le-am primit de la doamna ministru, cumnata sa, iar două din ele sunt fotografii originale ale Presei Bune. Îmi exprim nădejdea, că Mons. Vladimir Ghica va petrece vreme mai îndelungată în ţară, ca să poată contribui cu personalitatea şi experienţa sa la pregătirea unirii în credinţă a tuturor românilor.
