1830, 10.12 – Se naște la Iași tatăl lui Vladimir Ghika, Ioan
1835, 5.03 – Se naște la București mama lui Vladimir Ghika, Alexandrina Moret de Blaramberg
1861, 3.12 – are loc căsătoria dintre Alexandrina și Ioan Ghika la biserica Sărindar din București
1862, 9.11 – Se naște Grigore, primul copil al familiei Ghika
1864 – Se naște Alexandru, al doilea copil al familiei Ghika; acesta va fi pictor, supranumit Rapineau
1864, 24.07 – moare fiul mai mare, Grigore, în vârstă de 2 ani
1866, 26.02 – se naște Georges, al treilea copil al familiei Ghika
1869 – se naște Ella, singura fiică a familiei Ghika
1873, 13/25.12 – se naște la Constantinopol Vladimir, al cincilea copil al familiei Ghika; este botezat şi miruit în Biserica ortodoxă;
1875, 21.01 – se naște Dimitrie, ultimul copil al familiei, cu un an mai mic
1876, mai – Familia Ghika se întoarce în România.
1878, septembrie – Mama împreună cu cei 5 copii în viață pleacă la Toulouse, Ioan Ghika fiind numit ministru al României la Paris; în același an, în octombrie, Ioan Ghika este numit ministru plenipotențiar al României la Sankt Petersburg
1881, 21.03 – Moartea tatălui, Ioan Ghika, la Sankt Petersburg
1884-1890 – Vladimir Ghika urmează liceul Fermat la Toulouse (Franţa), unde obține rezultate foarte bune la învățătură concretizate prin premii la diverse materii, printre care și desenul. Petrece vacanţele în România. La 23 august 1886, fratele său, Georges, în vârstă de 20 de ani moare subit
1890, februarie – moare sora lui, Ella, în urma unei operații de apendicită; Vladimir și Dimitrie vor fi profund afectați de aceste morți succesive; erau foarte apropiați de sora lor; avea 21 de ani
1891-1893 – Vladimir Ghika urmează Facultatea de drept la Toulouse.
1894 – Începe studiile la Şcoala de Ştiinţe Politice, cu fratele său, Dimitrie, la Paris.
1895-1898 – Familia Ghika se află în România.
1898 – Vladimir Ghika se află la Roma, împreună cu fratele său Dimitrie, unde rămâne până în anul 1904.
1902, 15.04 – Vladimir Ghika face profesiunea de credinţă catolică, la Biserica Sfânta Sabina din Roma.
1902-1904– Licenţa în filozofie scolastică şi doctoratul în teologie la Colegiul Sf. Toma de Aquino (Roma).
1904-1906 – Se află la Salonic, unde o întâlneşte pe Sora Pucci, Fiică a Carității
1906, 20.06 – Împreună cu Fiicele Carității conduse de Sora Pucci, deschide dispensarul gratuit „Bethleem Mariae” la Bucureşti, în Calea Griviţei.
1908-1912 – Tot împreună cu Sora Pucci întemeiază Sanatoriul „Sfântul Vincenţiu de Paul” la Bucureşti.
1913 – Îngrijeşte bolnavii de holeră, împreună cu Fiicele Carității, în lazaretul de la Zimnicea.
1914, 21.10 – Moare mama sa, Alexandrina.
1914-1918 – Bogată activitate diplomatică la Roma.
1915, mai? – moare fratele său, Alexandru; avea 51 de ani
1917-1919 – Din această perioadă datează decupaje în hârtie realizate pentru bazarele de binefacere, vândute în folosul răniților de război
1918 – Consiliul Național al Unității Românești constituit la Paris îl desemnează pe Vladimir Ghika reprezentant al său pe lângă Sf. Scaun. Vladimir Ghika aduce la cunoștință Sfântului Scaun evenimentul unirii de la 1 decembrie. Probabil că din această perioadă datează desenul intitulat „Conseil National pour l’Unité Roumaine” şi proiectele de timbre de „10 lei” şi „10 bani”
1922, 23.10 – Lui Vladimir Ghika i se propune să execute o lucrare decorativă (pictură în frescă) pentru casa de la Constanța a lui Leon Ghika, având ca sursă de inspirație Poveștile rusești de Bilibin. Volumul respectiv de povești ar fi urmat să-l primească de la regina Maria, care deținea un exemplar. Proiect acceptat, dar nematerializat.
1923, 8.01 – Într-un prospect din volumul „La visite des pauvres” (ediția a treia) apărut la această dată este anunțată apariția unei ediții ilustrate la această scriere (nematerializată, se pare). Desenele pentru ediția ilustrată „La visite des pauvres” trebuie să fie anterioare acestei date, fiind executate probabil în 1922.
1923, 28.05 – Apare albumul „Intermèdes de Talloires”, ediție bibliofilă cu 43 de ilustrații ale autorului (realizate în timpul unui sejur la Talloires, la Albert Besnard, în anul 1919), cu un cuvânt înainte de Henri Ghéon și cu o prefață de Albert Besnard; autorul este mulțumit de realizarea grafică a volumului, apreciind culoarea bej a coperții și interiorul marmorat;
1923, 7.10 – Vladimir Ghika este hirotonit preot la Paris de Cardinalul Dubois.
1923 – La salonul de artă de la Tuileries sunt expuse desenele din albumul „Intermèdes de Talloires”
1923-1939 – Apostolat rodnic la Paris.
1925-1926 – Întemeiază la Auberive (Haute-Marne, Franţa) „Opera Fraţilor şi Surorilor Sfântului Ioan, Societate Auxiliară a Misiunilor”.
1927-1931 – Se instalează într-o baracă la Villejuif, în periferia comunistă a Parisului.
1928-1938 – Ia parte la Congresele Euharistice Internaţionale de la Sidney, Cartagina, Dublin, Buenos Aires, Manila, Budapesta.
1930, 30.01 – Vladimir Ghika este în corespondență cu St. Norman de la Londra în legătură cu posibilitatea organizării unei expoziții cu desenele din „Intermèdes de Talloires”
în capitala Angliei, la Galeriile Lefevre.
1931 – Devine rector la Biserica Străinilor din Paris, unde, de fapt, era în funcție încă din 1923.
1931 – desenele din albumul „Intermèdes de Talloires” sunt expuse în cadrul zilelor artei religioase desfășurate la Paris între 1 și 8 februarie
1931, 13.05 – Numit Protonotar Apostolic de papa Pius al XI-lea.
1934 – Realizează un desen care va apărea în 1936 pe o amintire funerară pentru Auguste Rondel
1936, 29.09 – Apare volumul „Pensées pour la suite des jours” cu desenele autorului la începutul și la sfârșitul cărții, precum și la interior, unde un mic „soare-ostie” desparte „gândurile”; ediţia din anul 1962 reproduce exact această ediţie;
1939 – Izbucnește războiul pe când se află în România. Nu se va mai întoarce în Franţa.
1939-1954 – Activitate sacerdotală în România.
1948 – Refuză să plece cu trenul regal şi se mută la Sanatoriul „Sfântul Vincenţiu de Paul”, casa din Bd. Dacia fiind confiscată.
1949 – Naţionalizarea întregii opere a Fiicelor Carităţii.
1950 – Vladimir Ghika se mută în casa parohială a preoţilor Lazarişti.
1952, 18.11 – Este arestat în plină stradă.
1953, 24.10 – Are loc procesul, nu acceptă avocat, se apără singur. Este condamnat la 3 ani de închisoare pentru a fi păstrat legăturile directe cu Vaticanul
1954, 16.05 – Moare, din cauza relelor tratamente, la vârsta de 81 de ani, în infirmeria închisorii Jilava.
1967, 13.10 – Moare fratele său, Dimitrie la Bruxelles
1968, 18.12 – familia cere de la Jilava rămășițele pământești ale lui Vladimir Ghika pentru a le înmormânta la Cimitirul Bellu ortodox din București, în cavoul familiei
1970-1980 – în anii 1970-1980 Arhiepiscopia de Paris dorea să înceapă procesul de beatificare pentru Vladimir Ghika, dar proiectul este abandonat pentru a nu îngreuna situația Bisericii Catolice în România
1990 – după căderea regimului comunist în România, Pr. Horia Cosmovici primește de la IPS Ioan Robu, Arhiepiscop de București, însărcinarea să adune documente și mărturii despre părintele său spiritual, Mons. Vladimir Ghika; date fiind rezultatele cercetării părintelui Horia, IPS Ioan Robu cere de la Roma la 5.11.1991 „Nihil obstat” pentru începerea procesului de recunoaștere a martiriului Monseniorului Ghika, pe care îl obține la 18.02.1992;
2002, 7.10 – este numit postulatorul Cauzei Vladimir Ghika în persoana Pr. Ioan Ciobanu; la 26 octombrie, la cererea postulatorului, conform Dreptului Canonic, Arhiepiscopul Ioan Robu inițiază la București procesul diecezan în vederea ridicării Monseniorului Ghika la Cinstea Altarelor, care se încheie 13 iunie 2003;
2004, 24.03 – se inaugurează faza romană a procesului prin ruperea sigiliului de pe documentele procesului diecezan; se completează documentația trimisă la Roma, inclusiv cu cercetări în Arhivele Vaticanului;
2007, 3.04 – are loc numirea Pr. Francisc Ungureanu ca postulator al Cauzei Ghika la Roma;
2013, 27.03 – Sfântul Părinte a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan; născut la Istanbul (Turcia) la 25 decembrie 1873 și ucis din ură față de credință la București (România) la 16 mai 1954”; începând cu această dată Vladimir Ghika este numit cu titlul de „venerabil”.
2013, 13.07 – reînhumarea rămășițelor lui Vladimir Ghika în Catedrala „Sf. Iosif” din București.
2013, 31.08 – se celebrează beatificarea venerabilului Vladimir Ghika, la București; începând cu această dată Vladimir Ghika este numit cu titlul de „fericit”.
2013, 8.10 – „Prin sentința civilă nr. 1739, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. 18369/3/2013, s-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de Monseniorul Vladimir Ghika de regimul comunist din Romania și au fost înlăturate de drept efectele acestei condamnări.”
2013, 5.11 – Academia Română îl declară pe Mons. Vladimir Ghika membru post-mortem.

1830, 10.12 – Naissance à Iași de Jean Ghika, père de Vladimir
1835, 5.03 – Naissance à Bucarest d’Alexandrine Moret de Blaramberg, mère de Vladimir
1861, 3.12 – Mariage d’Alexandrine et Jean Ghika à l’église Sărindar de Bucarest
1862, 9.11 – Naissance de Grégoire, premier enfant de la famille Ghika
1864 – Naissance d’Alexandre, deuxième fils de la famille Ghika ; il deviendra peintre sous le nom de Rapineau.
1864, 24.07 – Mort à 2 ans du fils aîné Grégoire
1866, 26.02 – Naissance de Georges, troisième enfant de la famille Ghika
1869 – Naissance d’Ella, seule fille de la famille Ghika
1873, 13/25.12 – Naissance, à Constantinople, de Vladimir, cinquième enfant de la famille Ghika ; il est baptisé et oint dans l’Église orthodoxe
1875, 21.01 – Naissance de Démètre, dernier rejeton de la famille, d’un an son cadet
1876, mai – La famille Ghika rentre en Roumanie
1878, septembre – La mère et ses 5 enfants encore en vie partent pour Toulouse, Jean Ghika étant nommé ministre de Roumanie à Paris ; la même année, en octobre, Jean Ghika est nommé ministre plénipotentiaire de Roumanie à Saint-Pétersbourg
1881, 21.03 – Mort du père, Jean Ghika, à Saint-Pétersbourg
1884-1890 – Vladimir Ghika poursuit ses études au lycée Fermat de Toulouse, où il obtient de très bons résultats scolaires concrétisés par des prix en diverses matières, dont le dessin ; il passe ses vacances en Roumanie ; le 23 août 1886, son frère Georges, 20 ans, meurt soudainement
1890, février – Mort de sa sœur Ella, suite à une opération de l’appendicite ; Vladimir et Démètre seront profondément affectés par ces morts successives ; ils étaient notamment très proches de leur sœur ; elle avait 21 ans
1891-1893 – Vladimir Ghika suit les cours de la Faculté de droit de Toulouse
1894 – Avec son frère Démètre, il entre à Sciences Po à Paris
1895-1898 – La famille Ghika se fixe en Roumanie
1898 – Vladimir Ghika se trouve à Rome, aux côtés de son frère Démètre ; il y reste jusqu’en 1904
1902, 15.04 – Vladimir Ghika fait profession de foi catholique, à l’église Sainte-Sabine de Rome
1902-1904 – Licence en philosophie scolastique et doctorat en théologie au Collège St-Thomas d’Aquin de Rome
1904-1906 – Il se trouve à Salonique, où il fait la connaissance de Sœur Pucci, Fille de la Charité
1906, 20.06 – Avec des Filles de la Charité conduites par Sœur Pucci, il fonde le dispensaire gratuit « Bethleem Mariae » à Bucarest, Calea Griviţei
1908-1912 – Toujours avec Sœur Pucci, il fonde le Sanatorium St-Vincent-de-Paul à Bucarest
1913 – Avec les Filles de la Charité, il soigne les malades du choléra au lazaret de Zimnicea
1914, 21.10 – Mort de sa mère, Alexandrine
1914-1918 – Riche activité diplomatique à Rome
1915, mai ? – Mort de son frère, Alexandre ; il avait 51 ans.
1917-1919 – De cette période datent les découpages en papier réalisés pour les bazars de charité et vendus au bénéfice des blessés de guerre
1918 – Le Conseil National pour l’Unité Roumaine constitué à Paris désigne Vladimir Ghika pour le représenter auprès du Saint-Siège. Vladimir Ghika porte à la connaissance du Saint-Siège l’assemblée d’Alba Iulia du 1er décembre 1918 marquant l’union de la Transylvanie à la Roumanie. C’est sans doute de cette époque que date le dessin intitulé « Conseil National pour l’Unité Roumaine » et les projets de timbres de « 10 lei » et « 10 bani »
1922, 23.10 – On propose à Vladimir Ghika d’exécuter un travail décoratif (une fresque) pour la maison de Léon Ghika à Constanța, devant s’inspirer des Contes russes de Bilibine. L’ouvrage devait lui être prêté par la Reine Marie qui en détenait un exemplaire. Le projet a été accepté par l’intéressé mais ne s’est pas concrétisé.
1923, 8.01 – Dans un prospectus concernant l’ouvrage La Visite des pauvres (3e édition), paru à cette date, est annoncée la prochaine parution d’une édition illustrée de ce livre (qui n’a pas eue de suite). Les dessins de l’édition illustrée de La Visite des pauvres sont sans doute antérieurs à cette date et datent donc probablement de 1922
1923, 28.05 – Apparition de l’album Intermèdes de Talloires, édition bibliophile comportant 43 illustrations de l’auteur (réalisées au cours d’un séjour à Talloires, chez Albert Besnard, en 1919), avec un avant-propos d’Henri Ghéon et une préface d’Albert Besnard ; l’auteur est satisfait de la réalisation graphique de l’ouvrage, appréciant la couleur beige de la couverture et l’intérieur marbré
1923, 7.10 – Vladimir Ghika est ordonné prêtre à Paris par le Cardinal Dubois
1923 – Au salon d’art des Tuileries les dessins de l’album Intermèdes de Talloires sont exposés
1923-1939 – Fécond apostolat à Paris
1925-1926 – Il fonde, à Auberive (Haute-Marne) l’« Œuvre des Frères et Sœurs de Saint Jean, Société Auxiliaire des Missions »
1927-1931 – S’installe dans une baraque à Villejuif, dans la banlieue rouge
1928-1938 – Il participe aux Congrès Eucharistiques Internationaux de Sidney, Carthage, Dublin, Buenos Aires, Manille, Budapest.
1930, 30.01 – Vladimir Ghika est en correspondance avec St. Norman de Londres concernant la possibilité d’organiser une exposition de ses dessins des Intermèdes de Talloires dans la capitale anglaise, à la Galerie Lefevre.
1931 – Il devient recteur de l’église des Étrangers de Paris, où, de fait, il était en poste depuis 1923
1931 – Les dessins de l’album Intermèdes de Talloires sont exposés dans le cadre des Journées d’art religieux à Paris du 1er au 8 février
1931, 13.05 – Il est nommé Protonotaire Apostolique par le Pape Pie XI
1936, 29.09 – Parution du livre Pensées pour la suite des jours comportant des dessins de l’auteur au début et à la fin du livre ainsi qu’à l’intérieur où un « soleil-hostie » sépare les pensées ; l’édition de 1962 reprend exactement cette édition
1939 – La guerre éclate alors qu’il se trouve en Roumanie ; il ne rentrera plus en France
1939-1954 – Activité sacerdotale en Roumanie
1948 – Il refuse de quitter le pays à bord du train royal et déménage au Sanatorium St-Vincent-de-Paul, le logement qu’il occupait Bld Dacia étant confisqué
1949 – Nationalisation de l’ensemble de l’Œuvre des Filles de la Charité
1950 – Vladimir Ghika déménage dans le presbytère des prêtres lazaristes
1952, 18.11 – Il est arrêté en pleine rue
1953, 24.10 – Procès au cours duquel il révoque son avocat et désire se défendre seul. Il est condamné à 3 ans de prison pour avoir maintenu des liens directs avec le Vatican
1954, 16.05 – Il meurt, à cause des mauvais traitements, à 81 ans, à l’« infirmerie » de la prison de Jilava
1967, 13.10 – Mort de son frère Démètre à Bruxelles
1968, 18.12 – La famille demande à Jilava les restes de Vladimir Ghika pour les enterrer dans le caveau familial, au cimetière Bellu orthodoxe de Bucarest
1970-1980 – Dans les années 1970-1980, l’Archevêché de Paris désire ouvrir le procès de béatification de Vladimir Ghika, mais le projet est abandonné pour ne pas faire de tort à la situation de l’Église Catholique en Roumanie
1990 – Après la chute du régime communiste en Roumanie, le Père Horia Cosmovici reçoit de Mgr Ioan Robu, Archevêque de Bucarest, la charge de rassembler des documents et témoignages sur son père spirituel, Mgr Vladimir Ghika ; au vu des résultats de recherche du Père Horia, Mgr Ioan Robu demande le Nihil obstat de Rome, le 5.11.1991, pour ouvrir le procès de reconnaissance du martyre de Mgr Ghika, ce qu’il obtient le 18.02.1992
2002, 7.10 – Le Père Ioan Ciobanu est nommé postulateur de la Cause de Vladimir Ghika ; le 26 octobre, sur demande du postulateur, en application du Droit Canonique, Mgr Ioan Robu ouvre à Bucarest le procès diocésain de béatification de Mgr Ghika, dossier qui est clos le 13 juin 2003
2004, 24.03 – S’ouvre la phase romaine du procès par la rupture du sceau cachetant les pièces du procès diocésain ; la documentation envoyée à Rome est notamment complétée par les résultats de recherches faites dans les Archives du Vatican
2007, 3.04 – Nomination du Père Francisc Ungureanu en tant que postulateur de la Cause de Vladimir Ghika à Rome
2013, 27.03 – Le Saint-Père autorise la promulgation du décret reconnaissant le « martyre du serviteur de Dieu Vladimir Ghika, prêtre diocésain ; né à Istanbul (Turquie), le 25 décembre 1873, et tué par haine contre la foi à Bucarest (Roumanie), le 16 mai 1954 » ; à partir de cette date Vladimir Ghika porte le titre de « vénérable »
2013, 13.07 – Réinhumation des restes de Vladimir Ghika dans la Cathédrale Saint-Joseph de Bucarest
2013,31.08 – Célébration de la béatification du vénérable Vladimir Ghika, à Bucarest ; à partir de cette date Vladimir Ghika a droit au titre de « bienheureux »
2013, 8.10 – « Par sentence civile n° 1739, prononcée par le Tribunal de Bucarest – Section III Civile, dans le dossier n° 18369/3/2013, il est constaté le caractère politique de la condamnation subie par Mgr Vladimir Ghika de la part du régime communiste de Roumanie et les effets de cette condamnation sont annulés de droit. »
2013, 5.11 – L’Académie Roumaine intègre Mgr Vladimir Ghika en tant que membre post-mortem

This function has been disabled for Vladimir Ghika.