S-au împlinit, pe 17 mai, 45 de ani de la moartea prinţului martir Vladimir Ghika. Liturghia comemorativă (Biserica Sacre-Coeur, sâmbătă 15 mai), oficiată de Pr. Paroh Ioan Ciobanu şi Pr. Vicar Francisc Cosa a fost urmată de o mărturie a doamnei Oana Seceleanu (fiică spirituală), care a prezentat momente din biografia Monseniorului: convertirea, încardinarea în Franţa, slujirea în mijlocul săracilor din Villejuif, întoarcerea şi slujirea în ţară, în capela sanatoriului înfiinţat de el, pentru care a adus surorile Sfântului Vincent de Paul. În această evocare a persoanei Monseniorului se oglindeau cuvintele Sfântului Părinte care ne vorbea recent, la Bucureşti despre sensul misionar al suferinţei, provocarea pe care conflictele le reprezintă pentru creştin ca prilej de convertire, în fine, semnificaţia cuvintelor de la începutul pontificatului său, repetate la liturghia de la Izvor: „nu vă fie teamă!”

Profesorul Ion Dimitriu-Snagov a reliefat rolul Monseniorului Vladimir Ghika în calitate de diplomat pe lângă Sfântul Scaun, în timpul primului război mondial, în recunoaşterea României mari ca stat independent. Fragmentele de corespondenţă citate ausubliniat poziţia privilegiată de care se bucura încă de pe atunci ţara noastră în viziunea Sfântului Scaun, ca popor creştin, latin, majoritar ortodox, dar cu o semnificativă comunitate catolică de ambele rituri.

(Ruxandra Demetrescu)