MINISTERUL JUSTIŢIEI
CABINET SECRETAR DE STAT

ROMÂNIA

2120-CIA
09.10.2002
Domnului,

[…]

    Urmare solicitării dumneavoastră de a vă comunica date în legătură cu situaţia monseniorului Ghica Vladimir, născut la 25 decembrie 1873 în Constantinopole – Turcia, fiul lui Ghica Ioan (prinţ) şi Alexandrina, preot catolic, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. cpt. Demetriade nr.9-11, vă facem cunoscut că în arhivele instanţelor militare am identificat dosarele nr. 2278/1953 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi nr.331/1954 al Tribunalului Militar pentru Unitătile M.A.I. care îl privesc pe fostul condamnat Ghica Vladimir.
Susnumitul prin Rechizitoriul nr.1473/28 iulie 1953 întocmit în Dos. nr. 4563/1953 al Procuraturii Militare Teritoriale Bucureşti a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitale la crimă de înaltă trădare prevăzută şi pedepsită de art. 121 din fostul Codul penal comb. cu art. 190 c. en. şi cu art. 6 din D.199/1950. S-a reţinut în rechizitoriu că acuzatul Ghica Vladimir preot catolic l-a ajutat pe Menges Heronin, un alt preot catolic, în activitatea sa de spionaj în favoarea Vaticanului, transmiţându-i informaiii interzise.
În concret, s-a pretins de către Procuratura Militară că Ghica Vladimir a întretinut relaţii foarte strânse cu diplomaţii Legaţiei Franţei, Italiei şi Nunţiatura Apostolică, iar prin aceasta din urmă şi cu Vaticanul.
Între anii 1951 – 1952, a expediat prin Legaţia Franţei trei scrisori fratelui său, Ghica Dimitrie din Elveţia, scrisori care se refereau la sănătatea sa şi activitatea preoţească, impresii despre starea lucrurilor din ţară, starea de spirit în general şi despre nivelul de trai al populaţiei, în special.
De asemenea, s-a mai reţinut că în vara anului 1952 a primit o scrisoare de la Roma pentru Menges Heronin pe care i-a transmis-o prin Claudia Tudose, iar în toamna anului 1952, Ghica Vladimir a primit de la Puiu Vichmann un manuscris cu conţinut provocator la adresa regimului din Republica Populară Română.
În urma judecării, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin Sentinţa nr.1234/28 octombrie 1953 pronunţată în Dos. nr. 2278/1953, făcând aplicaţiunea art. 121 din fostul Cod penal, comb. cu art. 190 c. pen., art.4, 6 şi 7 din D. 199/1950, art. 304 şi 463 din fostul Cod al Justiţiei Militare, l-a condamnat pe Ghica Vladimir la 3(trei) ani temniţă grea, prin aplicarea art. 31 din fostul Cod penal şi confiscarea averii personale, pentru complicitate la crimă de înaltă trădare. Prin aceeaşi sentintă i s-a computat prevenţia de la 15 noiembrie 1952.
Prima instanţă a reţinut, din probele administrate în cauză, că Ghica Vladimir a săvârşit faptele reţinute în rechizitoriu, mai putin împrejurarea că în toamna anului 1952 acuzatul a primit de la un anume Puiu Vichmann un manuscris cu un conţinut provocator la adresa regimului din Republica Populară Română.
Instanţa, a reţinut însă, în plus fată de rechizitoriu, că Ghica Vladimir i-a făcut lui Menges, prin Montani Silvia, propunerea de a trimite rapoartele sale către Vatican, prin folosirea căilor de care dispunea el.
Împotriva senţintei amintite, Ghica Vladimir a declarat recurs solicitând a se constata nulitatea hotărârii, întrucât lipseau elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa, respectiv de „ajutorare” (complicitate) a lui Menges, condamnat în acelaşi dosar pentru crimă de înaltă trădare. Totodată, a cerut reaprecierea pedepsei pe motiv că avea vârsta de aproximativ 81 de ani şi că în calitate de preot s-a dedicat activităţii de misionariat şi operelor de caritate.
Soluţionând recursul, Tribunalul Militar pentru Unitătile M.A.I., prin Decizia nr.870/15 iunie 1954 pronunţată în Dos. nr. 331/1954 a admis nulitatea „trasă” din violarea art. 395 p.II pct.3 Cod procedură penală şi în baza art. 406 C. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei de către prima instanţă, din infracţiunea de complicitate la crimă de înaltă trădare în infracţiunea de omisiune de denunţ prevăzută şi pedepsită de art.6 alin ultim din D.199/1950 şi l-a condamnat pe Ghica Vladimir pentru această din urmă infracţiune, la 2(doi) ani închisoare corecţională şi confiscarea averii personale.
Instanţa de recurs a reţinut că din sentinta recurată cât şi din probele administrate în acea cauză nu a rezultat că Ghica Vladimir ar fi dat ajutor în vreun fel lui Menges Heronin în activitatea acestuia de spionaj, că cele trei scrisori expediate în Elveţia aveau un conţinut cu totul neînsemnat cuprinzând doar impresiile personale ale recurentului, starea sănătătii sale, activitatea sa de convertire la catolicism, descrierea oraşului Bucureşti, precum şi impresii despre situaţia alimentară din Republica Populară Română.
S-a mai reţinut că cele amintite rezultă numai din declaraţiile acuzatului şi nu se mai coroborează cu nici o altă probă verificabilă de la dosarul cauzei.
Instanţa de recurs a reţinut însă că Ghica Vladimir a cunoscut activitatea lui Menges Heronin fapt ce l-a determinat, să propună acestuia expedierea rapoartelor La Vatican pe căile de care dispunea el, propunere care a rămas însă fără efect, fiind considerată ca neserioasă.
Drept urmare, s-a reţinut de instanţa de recurs că nu sunt întrunite elementele infracţiunii de complicitate la înaltă trădare, ci ale infracţiunii de omisiune de denunţ pentru care a şi fost condamnat la 2(doi) ani închisoare corecţională şi la confiscarea averii personale.
În baza deciziei de admitere a recursului, Tribunalul Militar al Unitătilor M.A.I. Bucureşti a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1855/1954/21.06.1954 pentru cei 2 (doi) ani de închisoare corecţională, deşi Ghica Vladimir decedase în infirmeria Penitenciarului Jilava, la data 16 mai 1954, orele 17.30.    Moartea s-a datorat unei debilităţi senile, aşa cum rezultă din Certificatul medical nr.4/16 mai 1954 întocmit de dr. Rosenfeld Jean, medicul Penitenciarului Jilava.
Precizăm, că locul de înmormântare al monseniorului Vladimir Ghica, nu rezultă din evidenţele noastre.
Urmare solicitării dumneavoastră, vă înaintăm, în xerocopie (extrase sau integrale) documentele aflate în arhivele instanţelor militare privindu-l pe monseniorul Vladimir Ghika, după cum urmează:
1) – rechizitoriul nr. 1463/28 iulie 1953 întocmit de Procuratura Militară Teritorială Bucureşti în dos.nr.4563/1953 (în extras);
2) – sentinţa nr.1234/28 octombrie 1953 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dos.nr.2278/1953 (în extras);
3) – decizia nr.870/15 iunie 1954 pronunţată de Tribunalul Militar pentru Unitălile M.A.I. în dos.nr.331/1954 (în extras);
4) – motivele de recurs formulate pentru Vladimir Ghica, de avocatul său Guido Bondi;
5) – certificatul medical nr.4/16 mai 1954 eliberat de Cabinetul medical al Penitenciarului Jilava Bucureşti;
6) – adeverinţa nr.17/17 mai 1954 a Sfatului Popular al comunei Jilava;
– adresa nr.6913/19.05.1954 a Penitenciarului Jilava Bucureşti către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti;
7) – adresa nr.274-8-VI 1954 a Penitenciarului Jilava către Sfatul Popular al Raionului Stalin, Regiunea Bucureşti.    Cu convingerea că actele de mai sus vă vor ajuta la întocmirea biografiei monseniorului, vă asigurăm domnule secretar general, de înalta noastră consideraţie.

[…]