10 Septembrie 1947

Ajutorul american pentru mănăstirile Văratic şi Agapia

 

    Cu ocazia vizitei făcută în toamna anului trecut la mănăstirea Văratec de către mgr. Vladimir Ghika, când acesta s-a întâlnit cu mitrop. Irineu al Moldovei, când aceşti doi prelaţi au fost de acord că o apropiere între cele două biserici este posibilă, când Irineu i-a sărutat mâna şi „relicva” lui Ghika, la despărţire s-a dat o masă, la care au participat o parte din călugăriţe în frunte cu stareţa Lecea, marea admiratoare a mgr-ului.
Mănăstirea Agapia – numai la 2 km. de Văratic – n-a fost vizitată în primul rând pentru motivul, că aceste două locaşuri se duşmănesc.
Se crede că şi prof. Ştefănescu, care se afla în concediu la Agapia, a aranjat în aşa fel, ca să nu dea ochii cu Mgr-ul.
La plecarea lui Ghika, stareţa Lecea s-a plâns de lipsuri, secetă, vremuri grele, de „oamenii regimului, care fac propagandă chiar în curtea mănăstirii, etc.” şi l-a rugat să aibă grijă şi de Văratec, ca să ajungă şi pe acele ajutorul american.
Ajuns la Bucureşti, Mgr-ul a intervenit la Misiunea Americană, la nunţiul apostolic d’Ohara, la cercurile romano-catolice , etc. şi peste Ocean (U.S.A.)
S-a început colectarea de daruri în cercurile catolice de acolo, destinate catolicilor din România, bântuită de secetă.
S-a întâmplat însă, ca ajutorul să sosească după (trecerea) perimarea crizei şi iată că acum câteva săptămâni Mgr-ul este înştiinţat de Dl. Greceanu (însărcinatul cu distribuirea ajutoarelor de pe lângă Misiunea Americană din Bucureşti) că a sosit un nou ajutor american, însă intervine o modificare; Moldova are o recoltă satisfăcătoare în momentul de faţă, în timp ce judeţul Ialomiţa este în mare suferinţă.
Guvernul român cere, ca acest ajutor american să fie distribuit cu precădere în jud. Ialomiţa şi pentru Moldova nu rămâne decât o cotă de cca. 20% pe care Mgr-ul şi comitetul romano–catolic, care se ocupă cu aceasta, a hotărât să o repartizeze în mod egal între Mănăstirile romano–catolice ale ordinului Franciscanilor, Hălăuceşti şi Huşi şi cele două ortodoxe – Văratec şi Agapia.
Mănăstirea Văratec va primi printre alte produse – tip american (ciocolată, biscuiţi, conserve, cafea, etc.) şi cca. ½ vagon porumb, pe care Mgr-ul împreună cu Dl. Greceanu îl vor duce cu un camion din Bucureşti în Moldova între 25-30 septembrie 1947.
Mănăstirea Agapia primeşte şi ea o cotă egală cu Văratecul (deşi nu a cerut aceasta, deoarece Mgr-ul vrea să producă atmosferă şi totodată încearcă să-şi atragă simpatia cercurilor, care se află pe acele meleaguri …. (I. D. Ştefănescu)).
Mgr-ul anunţă în scris pe stareţa Lecea despre sosirea ajutorului american, după cum rezultă din alăturata scrisoare, tradusă din limba franceză, în care este redactată. –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

This function has been disabled for Vladimir Ghika.