Postul, rugaciunea si pomana sunt cele trei caracteristici principale ale pregatirii pentru sarbatoarea Pastelui. Daca primele doua se desfasoara preponderent în intimitatea propriei „camere”, dupa cum ne îndeamna Isus, atunci când ajungem la pomana ne aflam în plina strada sau într-o „camera” care nu este a noastra. Într-un sir de conferinte pentru Asociatia Doamnelor de Caritate din Bucuresti, Vladimir Ghika a vorbit pe tema „vizitarii saracilor”. Aceste meditatii au fost ulterior publicate în mai multe rânduri, varianta româneasca datând din 1995: „Convorbiri spirituale”, aparute la editura Dacia.
În cele 27 de pagini, cât acopera 4 conferinte, Monseniorul trece de la analize acute ale actului de caritate prin detalierea caracteristicilor acestuia, la propuneri concrete menite sa conduca la sfintenie. „Exista, în organizarea operei de caritate, una din acele capcane ale Bunului Dumnezeu, cum stiu uneori sa întinda si sfintii, pentru a face sa progreseze împaratia Domnului. Este momentul în care va trebui sa gasiti farmecul si eficacitatea pe care actul de milostenie pare sa le piarda, pentru voi (meritul nu si-l pierde totusi, dimpotriva), printr-o daruire mai completa de sine si printr-o actiune mai profunda asupra saracului. Aceasta daruire de sine nu este deloc usoara.”
Un prim aspect indicat de parintele Vladimir este pregatirea actului de caritate. Rugaciunea si vizita la Preasfântul Sacrament sunt cele care conduc inima credinciosului la iubirea celui sarac în Dumnezeu. Isus ne-a spus în Evanghelie ca ramâne printre noi în multe moduri: în cel Euharistic împarte daruri; în cel al persoanei saracilor primeste daruri. „Ca pregatire, o vizita la Sfântul Sacrament este foarte indicata si plina de învataminte. Mergeti catre Isus, în realitatea sa prezenta fara cuvinte printre noi, înainte de a-l gasi mai vadit, mai vizibil ca asemanare – si mai îndepartat, mai putin desavârsit, în omul sarac. Unul ajuta la întelegerea celuilalt. Ostia jertfita va va ajuta sa stiti ce este saracul; iar saracul, ce este Jertfa de pe Altarele noastre”.
„Ceea ce aveti sa-i dati, sau sa-i luati uneori – se întâmpla, dar n-are mare importanta, ceea ce conteaza este ca unul sa dea si celalalt sa primeasca (saracia nu se gaseste întotdeauna acolo unde credem) – ceea ce trebuie sa dezvoltati în el, daca le are, pentru a-l împiedica sa le piarda, si pentru a le spori, sunt, înainte de toate: spiritul de saracie; întelegerea vietii; sensul si utilizarea suferintei; dorinta si iubirea de Dumnezeu”. Acesta este misterul actului de pomana care nu se limiteaza la o acoperire, mai mult sau mai putin satisfacatoare, a unor lipsuri materiale, ci îmbraca o dimensiune spirituala sfintitoare de ambele parti.
„Ce se face cu simplitate e simplu de facut”. Am luat doar aceste cuvinte din a doua conferinta si mai sunt alte doua care aprofundeaza tema. O lectura cât se poate de utila pentru timpul Postului Mare. Daca nu aveti cartea, pentru ca este de mult epuizata, puteti citi paginile pe internet, plecând de la coperta din acest articol. La fel si pentru cei care vor sa citeasca originalul francez.

This function has been disabled for Vladimir Ghika.